Catelul Dip

    Era odata langa casa mea, un catel numit Dip. Era un catel cu pete negre si maronii... In rest era alb. El era vai de capu' lui, saracul, fara mancare, fara locuinta si cel mai important, nu avea un prieten langa care puate sta.     Toti il ocoleau pe Dip spunand "Uite ce caine urat si sper sa nu-mi de-a purici". Toti erau rai cu el. Numai eu eram cea care ii dadea mancare si tot felu' de granule cu vita si iepure. Eu mai aveam o catea, numita Ritta. Cand mergeam la plimbare cu ea, venea mereu dupa noi. Isi dorea atat de mult sa-i fiu stapana pana intr-o zi! Cand l-am luat la mine acasa i-am pus un nume nou si m-am comportat mai frumos de atat. Numele sau nou era acum Rex. Dupa un an, doi, Rex a inceput sa se comporte foarte urat. Rodea papuci, covoare si sapa gropi in gradina. Din fericire aveam si o pisica. Toata ziua o vedeai in copac. ori in unu' ori in altu'.
    Intr-o zi m-am gandit: Oare sa-l dau afara sau nu. Niciodata nu m-am gandit sa-l cert pana a venit momentul:
-REX!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Treci aici! acum!
-Ham, Ham!
-Nu ma lua pe mine cu ham ham-u tau ca nu-ti iese! Ai inceput sa te comporti urat cu toti ceilalti si ai incaput sa rozi lucruri si imi gonesti si pisica!
Dupa ce l-am aranjat eu bine de tot, incepu sa schiolalaie in cusca lui.
-Saracul caine :(. Incepuse-m sa-mi zic. In lacrimi m-am dus la el dar nu ma m-ai accepta. Dupa cateva zile incepuse sa ma maraie si tot asa pana m-a muscat de mana. Atunci am crezut ca nu mai are rost sa-l tin in curte. L-am dat afara. 
       A doua zi l-am gasit afara in mijlocul strazii calcat de catre o masina. Apoi mi-am dat seama ca s-a omorat din cauza mea.